Jurnalul unui terapeut: Despre limite, cu fermitate
By psih. Mădălina Belcescu
Am plecat de dimineață de acasă și am luat autobuzul. Recunosc, am fost tare bucuroasă când am găsit un loc la geam care să îmi permită să citesc fără să deranjez pe nimeni și fără să mă deranjeze nimeni dacă dorește să coboare. Știți locurile acelea din față unde stai cu fața către restul oamenilor din autobuz? Pe unul din acela m-am așezat eu și îmi era tare bine. Aveam o carte nouă pe care o devoram, așa că eram în stare să citesc și când mergeam pe jos, nu numai cu autobuzul.