Psihoterapia, dincolo de ușa închisă
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu
De fiecare dată când trebuia să aștept pentru o întâlnire cu o persoană pe care nu o mai văzusem anterior, indiferent de natura întâlnirii, începeam să mă gândesc la ce se întâmplă dincolo de ușa închisă: oare cum va arăta omul cu care mă voi întâlni, oare e înalt, slab, binedispus sau morocănos, câți ani are, ce anume face cât eu aștept, cu ce își ocupă timpul, oare cum se comportă în afara ușii, ce așteptări are el de la mine, oare cum va decurge întâlnirea? Și multe alte întrebări de parcă în spatele fiecărei uși închise se derulau Cronicile din Narnia și numai eu nu aveam acces la ele.
Apoi am devenit psihoterapeut și am ajuns eu după ușa închisă. Întrebările le-am păstrat o perioadă, apoi am învățat că fiecare client nou creează în cabinetul de psihoterapie propriul său tărâm magic, propria lui Narnia. În consecință, mi-am dat seama că e mai puțin important ce rol vreau eu să joc (adică ce așteptări am eu), ci mult mai important ce rol mi se atribuie de către client (Oare am să fiu Leu sau Vrăjitoare?). Așa că am renunțat să îmi mai pun întrebări legate de viitorii mei clienți și am început să îi primesc și pur și simplu să FIU prezentă pentru ei.