Jurnalul unui terapeut: Libertatea de dupa sacrificiu
by psih. Raluca Ferchiu
Învățăm de mici că e bine să-i ajutăm pe ceilalți, să empatizăm cu ei și uneori, să lăsăm la o parte ceea ce avem nevoie în acel moment, pentru a oferi celuilalt sprijin, pentru că, ne putem satisface acea nevoie sau dorință și mai târziu. Putem face asta și nu e ceva rău. Îi putem ajuta pe ceilalți, dar ce se întâmplă atunci când acest proces – în care ajuți pe cineva, dar cu prețul propriei dorințe – devine o obișnuință, aproape ca o dependență?