Jurnalul unui terapeut: Întunericul care luminează
by psih. Cristina Lupașcu
Mereu am știut că pot, dar nu întotdeauna am și pus în practică. Uneori mă supăram pe mine, mă enervam, după care mă resemnam... Nu înțelegeam de unde am acest potențial și de ce nu îl folosesc, dar eram atât de conștientă de el, era ca un cărbune pregătit să fie aprins. Între timp am început să mă mulțumesc cu prezența lui inactivă, programul în care mă aflam atunci spunea ”Cristina, o să-l folosești în caz de nevoie”, iar eu doar supraviețuiam, nu aveam nici o nevoie.