Ultimul modul teoretic va aborda Divorțul și Iertarea.

Definirea divorțului (o stare de criză (non-homeostazică) în cadrul ciclului vieții de familie, care are efecte cronice și acute la nivel individual, intergenerațional și social, cu repercusiuni negative chiar și asupra membrilor nenăscuți (schimbare pentru întregul sistem familial) și a obiectivelor terapeutice specifice va deschide acest modul.

 Va urma explicarea aspectelor teoretice legate de divorț și implicarea psihoterapeutului.

 Se vor prezenta pașii în procesul divorțului:

• Accentuarea ambivalenței cognitiv-emotionale
• Distanțarea
• Fantezii și acțiuni preseparare
• Separarea fizică propriu-zisă
• Pseudoreconcilierea
• Fantezii predivorț
• Decizia de a divorța
• Reapariția ambivalenței în timpul procesului de divorț
• Activarea parentalității postdivorț
• Recăsătoria  

Va urma un joc de rol cu două dintre etapele prezentate pe care cursanții le consideră cele mai dificile, pe rand, din care se va extrage un ghid de bune practici pentru a atinge cu succes obiectivele terapeutice.

Se va continua cu teoria stadiilor divorțului și prezentarea etapelor divorțului din perspectivele a 4 autori:

1. Teoria stadiilor, după Kessler (1975):

2. Teoria etapelor emoționale (Wisemann, 1975)

3. Teoria etapelor emoționale (Froiland si Hozman, 1977)

4. Teoria stadiilor (Bohanann, 1973)

Va fi prezentat modelul dialectic al stadiilor divorțului:

PRE-DIVORȚ

1.1  Emoții: deziluzie, insatisfacție, alienare

1.2  Acțiuni și sarcini: confruntarea cu partenerul, certuri, căutarea unei terapii de cuplu, negarea

2.1  Emoții: teama, ambivalența, șoc, gol interior, haos, scădere a stimei de sine

2.2  Acțiuni și sarcini: retragere (fizică și emoțională), pretinderea că totul este în regulă, încercări repetate de recâștigare a afectivității

DIVORT

3.1  Emoții: depresie, detașare, supărare, neajutorare, autocompătimire, autovictimizare

3.2  Acțiuni și sarcini: târguială, țipete, amenințare, ideație suicidală, jelire (doliu)

4.1  Emoții: confuzie, furie, mâhnire, singurătate, eliberare

4.2 Acțiuni și sarcini: separare fizică, intentarea divorțului legal, realizarea împărțirii bunurilor și stabilirea custodiei, anunțarea rudelor

POST-DIVORT

5.1  Emoții: optimism, curiozitate, regret, deschidere

5.2  Acțiuni și sarcini: finalizarea divorțului, căutarea de noi prieteni, reluarea activităților profesionale, stabilirea unei noi rutine și a unui nou stil de viata în relația parentală

6.1 Emoții: acceptare, încredere în sine, sentimentul valorii de sine, independență, autonomie

6.2  Acțiuni și sarcini: reconstruirea identității de sine, finalizarea divorțului psihologic, căutarea unei noi persoane în rol de partener de cuplu, căutarea de noi prieteni, ajutarea copiilor în acceptarea divorțului ăi asumarea continuarii relației parentale, acceptarea fostului soț în rol patern, fără reactualizarea traumei, introducerea copiilor într-un scenariu al noului viitor.

Se va continua cu identificarea atitudinii față de divorț.

Se vor prezenta microtehnici terapeutice posibile în cazul divorțului (tehnica recadrării iubirii, tehnica implicării mutuale în rezolvarea de probleme a părinților și copiilor ș.a.)

Ultima parte va fi acordată Iertării.

Se vor prezenta conceptul de iertare (ca fiind dorința de a renunța la dreptul de a avea resentimente, judecarea negativă și comportament, indiferent față de oricine te-ar fi rănit în mod nedrept, în schimb oferind necondiționat compasiune, generozitate, uneori chiar iubire. Caracteristica definitorie a iertării include mai mult decât a accepta sau tolera o nedreptate, chiar renunțarea la furie față de ofensator și renunțarea la resentimente față de sine și alții) și etapele procesului de iertare: o primă abordare se va referi la Modelul lui  Gordon & Baucom (1999) cu 3 etape (în prima etapă focusul terapiei este pe tratarea impactului ofensei asupra celui rănit, al doilea stadiu e legat de căutarea sensului sau semnificației gestului /actului iar ultimul vizează recuperarea sau a merge mai departe, dincolo de răzbunare), iar o alta la cel al lui Enright (Enright and human development study group - 1996), ce conceptualizează iertarea ca pe o triadă: iertarea celorlalti - a primi iertarea de la alții -  iertarea de sine. Cunoasterea de către terapeut a dimensiunii triadice a iertării îl va face să nu se oprească atunci când doar una dintre ele a fost atinsă, deși efectele sunt vizibile chiar și în cazul atingerii unui singur nivel. Această iertare triadică face ca ea să fie un stimul pentru ofensator în sensul căutării iertării intâi în sine, pentru ca apoi, după ce și-a dăruit-o să o poată primi și de la alții și să o dea ș ialtora în viitor.

Se vor aborda și exerciții de iertare în diade, (exercițiu de iertare de sine-pentru a accepta mai mult un aspect al sinelui pe care nu îl agreezi sau chiar îl urăști; exercițiu experiențial de iertare a celorlalți), dar și cu un ritual de iertare în cuplu (e nevoie de o clarificare legată de reciprocitatea actului de iertare. Iertarea e deseori înteleasă ca un act mutual care invocă, mai mult decât cere, un răspuns de la ofensator. Dar ea nu necesită schimbarea în comportament a ofensatorului. Iertarea va fi definita astfel, ca renunțarea la dreptul de a-l răni pe celalalt atunci când el te-a rănit primul. Aspectele generale ale iertării sunt: a te elibera de nevoia de răzbunare, a te elibera de gândurile negative și facilitarea schimbării în percepții și sentimente. Căsătoria este construită pe asumpția de bază că partenerul este de încredere și relația de cuplu este un loc securizant). Cei pe care nu i-am iertat sunt oglinzi ce vă arată ce nu ați iertat în voi înșivă.

Finalul modulului este atribuit feed-back-ului, achizițiilor și reflecțiilor personale și sintetice, de grup.