Jurnalul unui terapeut: Călătorului îi șade bine cu ... confruntarea adversităților
by Psihoterapeut Raluca Ferchiu

Călătoria Eroului a fost subiectul ultimului articol din „Jurnalul unui terapeut”, iar una dintre ideile de acolo era că în această călătorie este importantă asumarea, cu tot cu adversitățile cu care vine.

Ei bine, anul trecut a cam fost despre adversități, de toate felurile, în interior (ca de obicei, că așa e eroul, de fiecare dată mai descoperă câte un program sabotor) și în exterior, cu toate evenimentele la nivel macro, care tot se derulează de ceva timp și provoacă „cutremure” și schimbări în propria persoană, sau în ceilalți cu care suntem în interacțiune.

Făcând retrospectiva adversităților din aceste „călătoriile” ultimului an, am fost surprinsă să constat că, mai mult decât conștientizări despre mine, am învățat și câte ceva despre adversități, și anume:

• Că adversitățile, în procesul de dezvoltare al „Eroului” apar chiar și atunci sau acolo unde nu te aștepți. Și normal, că programul „controlului” care stă, evaluativ, să vadă ce și cum se întâmplă lucrurile în viața asta, sare de 2 metri în sus și se dă cu fundul de pământ, frustrat maxim, că adversitatea trebuie să apară unde spune el, nu așa oricum, oriunde, chiar și în planurile în care lucrurile ar fi trebuit, după calcule amănunțite, să meargă perfect.

Concluzia: Adversitățile nu apar când și acolo unde vrea personalitatea, ci acolo unde Sinele vrea să te pună la treabă, să mai descoperi ceva despre tine.

• Că adversitățile nu trebuie să fie neapărat despre tine sau ale tale (sau cel puțin nu la prima vedere), ci pot fi și ale celorlalți cu care ești în călătorie sau cu care te întâlnești tangentațial. Dar este o bună ocazie să înveți din ele. Pentru că, conform teoriei sistemice care spune că schimbarea unui element din sistem determină schimbarea întregului sistem, propria schimbare poate fi o „reașezare” declanșată în urma schimbării altcuiva.

Concluzia: Chiar dacă o adversitate nu pare să fie despre tine, devine despre tine sau a ta atunci când o observi și o conștientizezi – Ia-o ca pe o nouă oportunitate de schimbare!

• Că importanța adversităților din călătoria numită Viață nu stă în conținut, ci în proces. Adica este important să te uiți nu doar la un eveniment sau întâmplare/situație, ci și la cum ajunge acea experiență să te schimbe.

Concluzia: Atunci când apare o adversitate în viața ta, uită-te atent la tine, la cum te-a schimbat; Cu cât te prinzi mai repede ce vrea să te învețe, cu atât o poți rezolva și face schimbarea. Întreabă-te ”Oare ce vrea să zică autorul?” (a se înțelege Sinele).

• Că adversităților nu le pasă de cât ai obosit făcandu-le față celor de dinainte, ci de ce au ele de transmis, ce vor să te învețe și poate uneori chiar e nevoie de odihnă, de un time-out. Un time-out de fapt, de la încrâncenarea de a lupta cât mai eficient cu adversitatea (aici programul eficienței este cel care stă după colț și verifică să vadă dacă nu cumva puteai să faci față adversității mai eficient – mai repede și cu mai puține costuri).

Concluzia: Adversitatea nu pleacă imediat doar pentru că vrei tu asta, ea are un scop și într-un final și-l va atinge. Deci dacă îți dai o pauză să te odihnești, nu înseamnă că renunți, ci doar că îți setezi cum îți folosești energia într-un mod înțelept.

Acestea fiind conștientizate și gândite, nu rămâne decât o stare de curiozitate...oare ce mai urmează în Călătorie? Iar curiozitatea este una dintre stările mele preferate, pentru că personalitatea nu o poate interpreta în niciun fel...nu înseamnă nimic decât deschidere către ceea ce vine. Deci să avem un an cu experiențe noi și cu răbdare pentru a învăța din călătoria creșterii personale ceea ce avem nevoie.

Cu entuziasm și curiozitate,
Psih. Raluca Ferchiu
Psihoterapeut specialist sistemic de familie și cuplu
Gamma Institute