Mintea și inima – luptă sau dans?
by psih. Adrian Stogrea

Trăim vremuri în care mintea și inima par a fi intrat într-un război cu rezonanțe profunde în societate, în relațiile de familie și cuplu, dar mai ales în adâncurile ființei noastre. Pare chiar esența străvechiului conflict dintre masculin și feminin, care în realitatea exterioară are deseori valențe caricaturale. Chiar și copiii sunt prinși, din păcate prea des încă, în menghina brutalei întrebări „Pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata?”

Majoritatea oamenilor își trăiesc viața pe baza unor programe și strategii preponderent raționale, care au menirea de a genera soluții pentru supraviețuire dar, în general, eșuează în a da sentimentul de viu, libertate și satisfacție interioară. Astfel, mulți ajung în momentul în care sensul vieții devine tot mai ambiguu, zilele par a se succede în aceeași monotonie copleșitoare, iar vechile întrebări despre scopul și durata vizitei pe acest pământ revin cu mare putere în lumina conștientului. La fel de acută se simte și presiunea luării deciziilor. Cum alegem, după cum simțim sau urmăm planul mai conservator al minții?

Mulți sunt cei care resimt, mai ales în momentele de criză, imboldul de a se reconecta la structurile emoționale mai profunde, de a trăi sentimente mult timp blocate, de a experimenta “nebunia” trăirii vieții cu inima deschisă. Oferta psiho-spirituală actuală este extrem de generoasă în a veni în întâmpinarea acestor nevoi esențiale ale celor care pornesc pe potecile căutărilor interioare. Multe experiențe sunt extrem de profunde și chiar împlinesc dorințe adânci și vechi.

Mintea, care ne guverna viața în trecut, pare că i s-a atribuit rolul de obstacol principal în drumul către găsirea bucuriei și a liniștii mult dorite. Totuși, după o perioadă de timp în care noua soluție dată de inimă pare să funcționeze, se întâmpla adesea să apară din nou senzația de împotmolire, de continuă proiecție a viselor în viitor, fără perspective de materializare. Așa cum mintea singură poate crea o realitate rigidă, fără puls și având doar o ipotetică siguranță, tot așa, experiența emoțională fără suportul direcțional al minții poate genera confuzie și sentimentul de a fi prins într-un cerc vicios. Mintea, cu aparentele ei limite, rămâne un instrument fabulos cu care creăm si experimentăm realitatea exterioară. Acordată la frecvența de creație alimentată de inimă, poate transforma lupta pentru supraviețuire izvorâtă din fricile adânc îngropate într-un dans al vieții plin de pasiune și savoare.

Și în practica terapeutică, discuția dintre eficiența metodelor bazate pe experiențe emoționale versus cele preponderent cognitive suscită multă pasiune și controverse. Și dacă am integra trăirile, intuiția și vocea interioară ale clientului (dar și ale terapeutului) în cadrul mental al unui proces terapeutic bazat pe dovezi științifice și pe rezultate masurabile și obiective?

Credem că subiectul și întrebarea de mai sus merită atenție și vor constitui unul dintre subiectele evenimentului dedicat conștiinței, care va avea loc în data de 13-14 mai, Hotel Astoria,Iași – “Conștiința. Conferința anuală a celor pasionați de misterele minții umane”.

Cu inimă și minte deschisă,
Psihoterapeut de familie și cuplu Adrian Stogrea
GAMMA Institute
https://www.scoalasistemica.ro/week-end-practician/constiinta-conferinta...