Ziua Internațională a Femeii
By Psihoterapeut autonom Mădălina Belcescu
Azi celebrăm Femeia: mama, bunica, nepoata, sora, soția, cumnata, mătușa, colega, verișoara, prietena, pe mine, pe tine... Oare cum de eu sunt la coada listei acesteia?
În tradiția românească (în folclor, cum ar spune unii), mâine celebrăm bărbatul. (Acum voi fi ironică, dar doar pe jumătate, pentru că e destul de bizară asocierea dintre sărbatoarea religioasă de mâine (Sfinții 40 de Mucenici) și cele 40 de pahare (de alcool) care să încununeze acest festin. Mai continui paranteza și îmi dau seama că s-a încercat schimbarea acestei zile de 9 martie cu o zi din luna mai, dar care era asociată cu un anumit tip de bere, deci doar am găsit o nouă asociere, motivul celebrării a rămas același – alcoolul sau bărbatul?)
Acum, dacă tot am început cu lecția de istorie, sărbătoarea de azi a ajuns în mentalul colectiv, pe la începutul secolului XX, în SUA. E mult spus că a ajuns în mentalul colectiv, de fapt și-a scos capul de după perdea, ca o fată mare la primul bal din viața ei, pentru că pentru prima dată a fost o Conferință a Femeilor unui partid socialist, cu ideea de a celebra anual, deci nu internaționalăde la început. Dacă ați crezut că toate chestiile faine vin de la americani, de fapt, Ziua Femeii a avut cel mai mare impact în zona Mamei Rusia, fiind în continuare celebrată cu preponderență în zonele fost (actuale) comuniste, dar și într-o Europă cu puternice influențe socialiste. Din 1975 este în mod oficial sărbătorită și de către Națiunile Unite (UN), Ziua Femeii primind câte o petrecere tematică în fiecare an – pentru 2019 tema este Think Equal, Build Smart, Innovate for Change (Să gândim egal, să construim inteligent, inovație pentru schimbare). Îmi place limbajul acesta de lemn, care nu spune nimic concret, pentru că dă loc la interpretări și îmi permite să schimb regulile.
Recunoașterea Zilei internaționale la nivelul UN (Națiunilor unite) o asociez (într-un mod total subiectiv) cu o scenă în care unchiul bogat își cunoaște pentru prima dată nepoata frumoasă de la țară și o invită să vină să locuiască în casa lui mare de la oraș, convins fiind că astfel ar putea câștiga mai multe voturi, ceva asociați sau pur și simplu s-ar bucura de un câștig de imagine. Din același motiv această zi a câștigat teren și în zona comunistă, pentru că atunci când femeile munceau ”cot la cot” cu bărbații, puteau să și voteze ”pe cine trebuie” – mai multe voturi, mai multe șanse de câștig! În paralel cu evoluția acestei zile, un nou drept a fost oferit femeilor pe parcursul secolului al XX-lea, dreptul la vot – în Romania, cu drepturi depline de vot în 1946, deci acum vreo 70 de ani. Dacă ne amintim de perioada comunistă în care toată lumea vota pe cine trebuia, deci nu exista o alegere propriu-zisă, ne mai mirăm că nu știm să votăm sau să alegem? Mi-am dorit tare mult să avem o femeie premier, o femeie primar al capitalei sau o femeie președinte în SUA, pentru că eu chiar cred că femeile pot face asta. Dar poate că nu știm cum să fim toate acestea.
Sunt destul de sigură că pe lângă pozele cu flori, media va vibra azi de imagini cu femei celebre, cunoscute sau care vor deveni faimoase, femei care au revoluționat lumea, au adus schimbarea, dar eu aș vrea să ne amintim de cele care au schimbat scutece, au mers zi de zi la fabrică sau la serviciu, au făcut piața, au spălat, călcat, șmotruit, șters praf și muci, alăptat, trudit, dar și-au amintit să zâmbească atunci când și-au văzut copilul, soțul, prietenul pentru prima dată în acea zi.
Pentru că despre aceasta cred că ar trebui să fie orice zi de celebrare, a Femeii sau a Bărbatului – despre puterea interioară, despre reușitele personale, despre energia creatoare a fiecăruia din noi și despre a-ți oferi o serie de momente sau chiar o zi întreagă pentru a te bucura de toate acestea. Lecția de istorie de mai sus a fost necesară ca să înțelegem, așa cum se întâmplă în orice context terapeutic, cum am ajuns aici, ce anume din ce am făcut noi - femeile și bărbații - ne-a adus în acest context, în ce mod am luptat în acest conflict de putere ce încă mai persistă și cum alegem să ducem lupta (sau să ne oprim) în continuare. Ne purtăm de parcă puterea e limitată și ne dorim să obținem – fiecare pentru el – o felie cât mai groasă de tort. Puterea o creăm oricând, nu e limitată, dacă o ai tu, o pot avea și eu, nu e nevoie să ne luptăm pentru ea, iar azi o celebrez pe cea a esenței mele, a ființei minunate care sunt și care ești.
Hai să ne oprim și să ne uităm pe bune, cu recunoștință și admirație la tot ce am făcut, să ne punem pe noi azi cap de listă și să ne felicităm pentru tot ce am reușit să facem, să acceptăm ce nu am reușit, oprindu-ne din a ne mai blama că nu suntem suficient de... . Iar dacă azi nu simți să celebrezi, e în regulă pentru că ai dreptul să nu vrei asta, în fond Ziua Femeii chiar poate fi oricând vrei tu.
PS: Să ne amintim tot azi că există țări în lumea aceasta, unde dezechilibrul de putere dintre femei și bărbați e în continuare foarte mare, unde femeile nu au drept de vot, nu au voie să iasă din cuvântul soțului lor, nu au voie să iasă din casă fără a fi însoțite, iar încălcarea acestor reguli poate fi o chestiune de viață și de moarte.
Cu recunoștință și admirație,
Mădălina Belcescu – Azi, Psihoterapeută
https://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie/madalina-b...
Copyright © ICSCC 2014. Toate drepturile rezervate.