Jurnalul unui terapeut: Iluzia efortului minim și abilitățile de viață

by Psihoterapeut Raluca Ferchiu

,,Viața de adult e grea” e de multe ori concluzia pe care o aud în terapia cu adolescenții și tinerii. Identitatea mea terapeutică, ajutată de poziția observatorului, are aceeași replică aproape mereu: ,,Da, e un fapt, x situație este o problemă; problemele da, sunt o parte din viață, deci hai să ne ,,suflecăm mânecile” și să găsim o soluție.” 

Personalitatea mea gândește: ,,Da, într-adevăr, viața de adult e grea, nici eu nu am mereu energia suficientă de a trece prin dificultăți sau chef pentru a face unele din task-urile zilnice din viața de adult.”

Dar, cumva, cele două părți din mine au o părere comună: că e ok! Că e firesc ca uneori să fie dificil, că viața ar fi plictisitoare dacă ne-am trezi în fiecare dimineață fără a avea o provocare, fără a avea un minim efort de făcut pentru a evolua. Pentru că, da, fără efort și provocări nu există evoluție. Iar noi, ca oameni, avem tot potențialul de care avem nevoie pentru a face față acestor provocări. 

Ceea ce observ, din ce în ce mai des, nu doar în interacțiunea cu cei din terapie, ci și în viața de zi cu zi, este iluzia efortului minim. Avem foarte multe scurtături, de la aparate care încep să ne ușureze treburile casnice, până la informația care ajunge negreșit în fiecare dimineață în Inbox sau Newsfeed și pe care nu mai suntem nevoiți să o căutăm. Nu mă înțelegeți greșit, nu spun că tehnologia nu e de folos, dar întrebarea pe care mi-o pun tot mai des este: Oare nu este doar o iluzie? Ce se întâmplă, de fapt, cu abilitățile noastre de viață? Ce facem atunci când nu avem la îndemână ,,confortul”? Mai avem abilitățile de viață necesare pentru a ne descurca? Da, le avem, sau, în situații de criză, ni le dezvoltăm. Dar presiunea psihică? Gândurile ce generează anxietate, neputința, toate emoțiile negative care ne copleșesc? Este tot efort, dar cu care, de data aceasta, tehnologia nu ne mai poate ajuta. Sau poate, dar doar pentru a diminua aceste stări, sau a le acoperi. 

Deci, cum ar fi dacă ne-am propune să ne dezvoltăm în continuare abilitățile de viață și doar să alegem să ne bucurăm de confort, dar fără a deveni blocați în absența acestora (De unde știu că fac asta? Este la fel pentru toți?)

Vă propun un experiment, la care aștept în comentarii concluziile voastre: Timp de o săptămână, alege conștient să faci ceva ce până acum ai pus tehnologia să facă pentru tine. De la cele mai banale ca spălatul unei căni la chiuvetă (în loc să o pui în mașina de spălat) sau căutarea știrilor/noutăților dintr-un domeniu care te interesează în loc de limitarea la newsletter-ele site-urilor la care ești abonat, până la a-ți lua un timp de reflecție în natură pentru a-ți gestiona emoțiile, în loc de a le ,,astupa” cu activități ce te distrag de la ele (asta pot face și fără tehnologie). 

Doar asta, de ,,fun”. După care te poți întoarce la efortul minim, dar de data aceasta cu sentimentul de putere personală că DA, POT FACE FAȚĂ, AM TOATE ABILITĂȚILE DE CARE AM NEVOIE, iar pe cele pe care nu le am deja dezvoltate, le pot învăța.

Cu drag și speranță,

Raluca Ferchiu, 
Psihoteraput specialist in terapie de familie si cuplu
Scoala Sistemica de Formare by Gamma Institute