Jurnalul unui terapeut: Ce facem când relația terapeutică “scârțâie”?
By psihoterapeut Livia Băețică
Ca psihoterapeuți, cu toții știm cât de importantă este crearea relației terapeutice încă din primele întâlniri cu persoanele cu care lucrăm. Cercetările arată că relația terapeut-client contribuie cu 30% la eficiența terapiei, în timp ce tehnicile folosite influențează doar în procent de 15% rezultatul acesteia. Mai multe detalii puteți afla din metaanaliza realizată în 2001 de Lambert şi Barley de la Brigham Young University care au rezumat peste o sută de studii ce se centrează pe influența relaţiei terapeutice asupra rezultatelor psihoterapiei.
Provocările și Importanța Dezvoltării Personale pentru Terapeut
Practica proprie de psihoterapeut ne confirmă că pentru crearea stării de siguranță este important să dăm atenție relației terapeutice, să fim prezenți aici-și-acum pentru client și să îl însoțim în explorare cu atenție și empatie, astfel încât să creem alianța terapeutică în vederea atingerii obiectivelor stabilite. Cu toate bunele noastre intenții, interacțiunea cu unii clienți poate deveni uneori dificilă și ne poate trezi diverse reacții emoționale: enervare pentru că ni s-au încălcat limitele, plictiseală sau nepuțință. De aceea este atât de important procesul de dezvoltare personală a terapeutului, care aș spune că îmbracă diverse forme, dar nu se termină niciodată. Totodată aceste tensiuni care apar în interacțiune pot fi uși deschise spre a lucra cu clientul pe transferul pe care îl face pe terapeut.
Tehnici de Vindecare prin Relația Terapeutică: Contribuția Lui Yalom și Jeffrey Young
Pentru mine “Darul psihoterapiei” de Irwin Yalom a fost o sursă de inspirație pentru a discuta cu clientul despre cum se simte în relația terapeutică aici-și-acum. Acest proces întărește capacitatea clientului de autoreflexie. Acesta devine conștient de ceea ce proiectează în relațiile cu ceilalți, de patternurile relaționale pe care le repetă. Relația terapeutică devine o oglindă în care clientul se poate uita pentru a-și analiza relațiile cu persoanele de atașament cum sunt părinții, dar și cu figurile de autoritate din viața lui.
Pentru a restabili încrederea în relații, pe care experiența traumatică timpurie poate că a afectat-o, este important ca persoana să învețe că atunci când este o ruptură sau o tensiune în relație poți să o repari. În acest sens clientul este încurajat să exprime atunci când simte că este rănit, neînțeles sau respins de către terapeut, acesta putând răspunde: “Mă bucur că ai spus asta. N-am intenționat să te rănesc, ci…”. Pentru că este foarte posibil ca persoana să nu aibă deprinderea să exprime aceste lucruri în mod spontan, putem verifica din când în când ce simte despre a fi în terapie, în cabinetul nostru și în relație cu noi: “Cum te simți în cabinet / în relație cu mine?”
Jeffrey Young, creatorul Terapiei centrate pe schemele cognitive (Schema Therapy), consideră reproducerea de către terapeut a figurii parentale de care clientul ar fi avut nevoie drept o tehnnică deosebit de eficientă, mai ales în cazul clienților care au fost abuzați, abandonați, deprivați emotional sau respinși în copilărie. Terapeutul urmărește îndeplinirea nevoilor afective de atașament sănătos (prin susținere, încurajare, acceptare necondiționată a lui că persoană, stimularea exprimării de sine), dar și prin ghidaj, dezvoltarea autonomiei și limite sănătoase.
Astfel, clientul trăiește o experiență relațională nouă, securizantă, în care este susținut să se conecteze la o altă ființă umană aici-și-acum, într-o relație în care este încurajat să exprime ce simte și ce îl deranjează, să fie autentic, în timp ce persoana cealaltă îl ascultă și îl primește așa cum este, ceea ce contribuie la vindecarea traumelor de atașament din copilăria timpurie.
Explorează cum poți integra noile tehnici și perspective. Îndrăznește să creezi un spațiu mai sigur și mai autentic – acolo unde începe adevărata vindecare!
Cu drag,
Psihoterapeut Livia Băețică
Psihoterapeut de familie și cuplu
Școala Sistemică de Formare by Gamma Institute