La acest curs se abordează alte câteva școli terapeutice care au continuat munca anilor de aur ai terapiei de familie, mergând până în postmodernism și contemporaneitate:

• Şcoala cognitiv comportamentală de familie și cuplu
• Şcoala Milan 
• Şcoala ericsoniană în terapia de familie
• Abordarea colaborativă
• Modele integrative
• Școala Narativă

Fiecare Școală vă introduce în viziunea terapeutică, concepte specifice, modelul familiei sănătoase și al familiei cu disfuncții conform modelului școlii, evaluarea familiei, rolul terapeutului și tehnici specifice. La fiecare dintre școli se subliniază aspectele ei unice care o diferențiază de altele și impactul terapeutic. 

Avantajul experimentării este acela că îți aduce beneficii pe toate planurile. Dacă în partea introductivă a existat o tendință de a judeca muzica în general, odată ce începi să pătrunzi tainele acesteia și ale compozitorilor, apare curiozitatea de a afla cum compun, cum cântă și cum pot fi ajutați să îmbunătățească rezultatul.  Continuând teoria muzicii, descoperi și încerci pe diferite portative (a se citi jocuri de rol) nuanțe noi, potrivit cărora mai întâi gândești notele, apoi le simți, după care le interpretezi; sau raportezi întregul la reguli desprinse din piese clasice analizate de experți; sau privești anumite compoziții în raport cu o întreagă simfonie în care unele se aud prea tare ori prea încet, în care se susțin reciproc sau se exclud, în care anumite note muzicale creează un dezacord cu care instrumentiștii s-au obișnuit, dar care le obosește urechile... fel și fel de combinații. Înveți să observi cum comunică interpreții între ei întâlnindu-și privirile, aprobându-se sau nu, simțindu-se reciproc sau ignorându-se, pentru că unul dintre ei vrea să cânte altceva. Începi să asculți cu atenție și prezență deplină cum sună un cor, vezi cum era cu ceva vreme în urmă sau improvizează pentru viitor. Te observi și pe tine în acest tablou, cu propria partitură. Da, începe să sune complicat. Totuși, mai înveți un lucru: lipsa armoniei pleacă de la așezare și comunicare, partituri și note muzicale, în orice caz, nu de la interpreți. Iar cu abilități muzicale deja în formare, “complicat” devine fabulos sau cel puțin provocator!